Paolo Di Canio, un tip conflictual care și-a pus mai peste tot lumea în cap, a fost un fotbalist de excepție, doar faptul că a făcut parte dintr-o generație de atacanți italieni extrem de valoroasă, făcând ca lumea să se uite mai rar la el și la execuțiile sale superbe.
Sincer, era greu într-o perioadă în care evoluau jucători ca Vialli, Ravanelli, Amoruso, Vieri, Roberto Mancini, Signori sau Casiraghi să fie loc pentru Di Canio în naționala Italiei. Totuși, e bine să ne amintim și să revedem, din când în când, câteva dintre cele mai frumoase execuții pe care le-a reușit în cariera sa de jucător. Ca opinie, subiectivă, probabil, considerăm că cel mai frumos rămâne golul victoriei contra lui AC Milan, în minutul 85, când îl driblează de două ori la rând pe marele Baresi. În plus, squadra lui Berlusconi era o echipă aproape imposibil de bătut în acea perioadă.
Și mai este un motiv. Acela sentimental. Puțină lume știe că în acel moment el era doar împrumutat la Napoli, fiind proprietatea lui Milan, de fapt. Au fost chiar voci la Neapole care l-au bănuit că nu-și va apăra corect șansele, dar Di Canio le-a închis tuturor gura. Într-adevăr, a creat multe probleme pe unde a jucat, dar nimeni nu-i poate nega atașamentul pentru tricoul pe care îl îmbrăca, indiferent care era acela.
Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER